21 februarie 2014

și nu ne cîntă îngerii la urechi



…să nu ai bază în copilul tău…păi, se poate așa ceva?, eu, dacă-ș fi în locul tău, nici nu l-aș mai primi în casă…da, cum să nu?, așa să faci!...te-a luat de prea bună și așa o să pățești mereu…să meargă la aia, să se ducă unde-i mai bine , dar ce?,…așa, vezi?,...eu?,... ei, eu!,… cum să fiu?, n-am închis un ochi az’ noapte, m-am tot foit pe-o parte, pe-alta, mă tot uitam la ceas, cînd două, cînd trei, cînd patru jumate, cînd mai aprindeam televizorul să-mi plece gîndurile…nici nu știu cum să fac, mă tot gîndesc, așa, ca mamă, la fata asta a mea, că-i tare sensibilă și-o văd că suferă,… nu-mi spune nimic…am văzut eu că se petrece ceva…, ba nu mănîncă,… ba stă închisă,…sigur că, mai mult ca sigur, e vorba despre vreun nemer…, e mută, ei, parcă n-ar avea cu cine semăna…și eu tot i-am spus, vorbește cu mine, mamă, că cu mine poți să vorbești… ce, eu nu eram așa sensibilă?, știi!, dar m-am lecuit de cînd m-a bușit Nelu, atunci, cu două săptămîni înainte de nuntă,... eu n-am avut cu cine să vorbesc,… am vrut să vorbesc cu mama mea, Iartă-mă, Doamne!,… și ea mi-a scurtat-o, înghite Valerio, înghite, că asta-i viața!,… și io?, am înghițit!,… în ziua nunții, supărată cum eram, îmi venea să-nfig în el lumînările ălea de cununie, așa, ca pe sulițe, să văd cu ochii mei cum îl doare și pe el,…o-ho, atunci, da, mi-am dat seama ce m-așteaptă, că pînă atunci…vrei flori, ia flori! vrei bomboane, ia bomboane!,… ce-mi mai ardeau ochii după el… și-apoi, hîra, un an, hîra, doi ani,  de-aia am făcut-o așa tîrziu pe Cornelușa…ce-i ușor să fii mamă,  să fii femeie? nu-i ușor!…păi?...nici lu’ mama nu i-a fost ușor cu tata, toată viața lor au fost într-o căruță și caii de la căruță alergînd...de-aia spun, nu știu cum să fac să nu mai fie așa sensibilă,...că știi, mama e importantă, ea e  trasă la răspundere întotdeauna,...mă gîndesc, mîine-poimîine, pleacă la facultate printre străini, dă de-un nemer..., de-un...,și mi se îmbolnăvește fata, nașă...viața nu-i așa cum am ținut-o io, așa, în puf,...și nu ne cîntă îngerii la urechi,...bine, bine,...ți-a dat ciorba-n foc?...și eu vorbesc, vorbesc ca o nemer..., ca o...., bine, bine, mai vorbim și altădată...

                                                                             Simona Toma

16 februarie 2014

O dată pe zi

-      Ne împăcăm bine.
-      Daaaa, adevărat, ne împăcăm bine!
-      Și  cînd te gîndești că a fost o vreme cînd nici nu ne salutam.
-      Ei, parcă puteam ști una de alta, așa cum ne știm acuma?
-      Daaaa.
-      Poți să știi ce-i în mintea omului, dacă nu-l cunoști? Acum, că te cunosc  și acum, de cînd te cunosc, pot să-ți spun că oftezi prea mult.
-      Zi tu dacă am încotro! Cum să nu oftez? Măcar cu atîta să mă descarc și eu. Și, ia, spune, mai spune-mi cum îl invita la dans aseară! Mi-a plăcut de mor...
-      Se ducea, așa, ușoor, prin spatele scaunului unde stătea el și-și lăsa o țîță să-i atîrne lui pe umăr.
-      Țăranca! Îmi place cum povestești, rîd de mor. Aseară, cînd mi-ai lăsat mesajul, am rîs, am rîs și-am rîs de nu mai puteam.
-      Dacă-i proastă, e proastă, ce mai...
-      Am știut, și pot s-o mai spun o dată, că eu miros bine omu’, nu degeaba...știi tu, de cînd a început să nu-mi mai răspundă la telefoane, am zis, hopa, stai așa, țăranca se crede prințesa din Carpați și-a uitat cum a venit, și-a uitat cum am ajutat-o să nu mai miroasă a țărancă, ce mai, mi-e martor Cel de Sus, am simțit ceva de-atunci, da’ am zis, lasă...Ehhh, vezi tu, țărancă, țărancă, dar cu țîțe mari! Atîta are și ea.
-      Muie, măăă....
-      Doamne, ce m-am speriat! Fată, închide naibii geamurile cînd ești la semafor, că mai știi ce se întîmplă, poate aruncă un țigan un chiștoc de țigară, ne intră în mașină și murim dracului arse cu totu’! Mda, s-a văzut, s-a văzut cînd s-a schimbat brusc, parcă nici n-a trecut granița pe la Giurgiulești, nu mai vorbește cu șie fași.
-      Zici că oftez prea mult, cum să nu oftez cînd mă sfidează perversa asta, perversă-i, că mă sfidează pe față, știe că știu, nu-i proastă deșteapta pămîntului, dar bine că sînt, Doamne Ajută-mă, sănătoasă să fiu,... el încă mă mai iubește, mă respectă, că tot o dată pe zi o facem, chiar și ieri am făcut-o, ieri, îți dai seama, de ziua ei, altfel, aș crede altceva, știi și tu, doar ești ca și mine, ne asemănăm. Și, apoi, nu mai e ca la început, ce, nici eu nu mai sînt așa ca la început, săream ca proasta-n cizme de cîte ori mă suna el. Șiiiiii-l iuuuubeaaam, Doamne, și ce-l mai iubesc, numai că, vezi tu, mai fac și eu un dans, așa, ca la canalul ăla cu animale, că mă lungeam și-acuma pe biroul lui, n-ajungeam să am apartament închiriat în centru, ai văzut cînd ai venit la mine la cafeluță, am și mașină, am independență. Sînt acasă, mă sună, pac, îi deschid ușa. Sînt cu fetele, mă sună, pac, mă urc în mașină și-i deschid ușa. Curat, frumos, elegant, fără nevastă-sa, dacă vrei, are și el libertate. Acum e mai greu zilele astea, că zici că i-a făcut cadou și, zici, se duc împreună în străinătate.
-      Da, cică, așa mi-a spus ea, la Veneția. Au plecat azi dimineață.
-      Offff, să nu oftez, oooo, la Venețiaaa, gelatooo, magazinele cu bijuterii de aur din Ponte Rialto, am fost și eu cu el, am stat la un hotel de cinci stele în centru centrului de Veneție. Lasă, s-o ducă, să vadă ce n-a văzut nici mă-sa de-acolo din Moldova, să vadă țăranca că ce i-am spus n-a fost minciună și... că mă iubește, i-am spus că mă tratează ca pe-o prințesă. Stai să trag mașina pe dreapta să răspund la telefon. Ei bine, pînă parchez eu, s-a și oprit. O fi el. O fi ajuns la Veneția. Uite că mi-a trimis mesaj. Ia! Ok, spune că... să ne vedem acasă la mine într-o oră. Cum așa? Fetiță, te superi dacă nu mai ajungem unde spuneam? Mulțumesc că te-ai gîndit la mine, că ai vrut să mă scoți din casă. Ai știut, ai știut că sufăr, uite, vezi, prietenul la nevoie se cunoaște, ai știut că sînt numai durere. Îți chem un taxi să te ducă unde vrei tu. Ți-l plătesc eu, numai nu te supăra. N-am încotro. Trebuie să ajung acasă. Ai văzut? Ți-am spus că mă iubește. Chiar dacă-i plecat la Veneția, tot o facem o dată pe zi. Pa, iubita, pa! Uite, ți-a venit taxiul!

                                                                                                     Simona Toma

15 februarie 2014

Cupidonia, nume frumos


…ce-am făcut ? ei, ce-am făcut! ce-o fi fost în mintea mea cînd am vrut să văd dacă-i caldă apa din ibricul clocotind? apoi, la fel, a-ha, briza gurii de metrou, aerul ăla cald și rece care te lovește puternic, fata aia drăguță, bruneta cu pantalonii strîmți, mare născocire și colanții ăștia, văd piciorul ei în toată splendoarea lui coborînd în fața mea și umflăturile perfecte și fine din spatele genunchilor, oprirea obișnuită la simigeria infectă, dar covrigii buni, buuuni- tare și doamna care mă servește în fiecare dimineață, poftiți cei doi covrigi cu susan! restul dumneavoastră, vă rog! și ochii ei, nici acum nu știu cu ai cui seamănă, firma mare și mirosul care te împunge în nări și în stomac de la forneti, mînerul servietei mă jenează, cine m-o fi împins s-o iau pe asta nouă, și-așa nu-mi place, nu mai sunt serviete comode, vine metroul, apăs butonul verde, se deschid ușile, se închid ușile, apoi, apoi, nimic, aici, creanga de copac, cînd sus, cînd jos, după cum o mișcă vîntul, doi guguștiuci pe marginea geamului, femeia asta care mă face strecurătoare de ceai cînd vine să-mi ia sînge, neonul care pîlpîie...
-      Țarrr-rrram-pac!
-      Nu te deranja să-mi mai spui o dată bună dimineața! Ne-am mai văzut  cînd te-am ridicat să te uiți pe fereastră. Normal c-am venit să-ți schimb patul. Tu și cu ăla din doișpe care-a murit az’ noapte. Tu transpiri ca un bou și ăla se pișa ca un porc în fiecare noapte. M-am săturat. M-am săturrraaaat! După douăj' de ani de medicină, uite ce-am ajuns, fleoșc-fleoșc, spăl cu mopu’ și schimb cururi. Ce bine era la stomatologie! Eeehhheee, eram o duamnă! Da, o duamnă, eram o duamnă bine. Sterilizam, pansamente la măsele, scriam la registru, invitam pacienții de pe sală, așa. Dacă n-ar fi ieșit duamna doctor la pensie, nu ajungeam cu săru-mîna să-mi găsesc loc pe altundeva. Hopa, sună telefonul!

...ce-am făcut! ce-o fi fost în mintea mea cînd am vrut să văd dacă-i caldă apa din ibricul clocotind? apoi, la fel, a-ha, briza gurii de metrou, aerul ăla cald și rece care te lovește puternic, fata aia drăguță, bruneta cu pantalonii strîmți...
-      Puiu’ meu, mititica lu’ mama, te cred, da, așa e, trebuie să înveți, vezi, pe geamul din bucătărie, e o tavă cu plăcintă de mere, știu că-ți place aia cu brînză, dar n-am avut brînză, m-am trezit dimineață de la cinci s-o termin pînă plec la servici, ei, da, sigur că am acoperit-o, sigur că da, să nu intre microbii, se poate, mamă, după douăj' de ani de medicină, bine, pa, pupă mama fata, pa, pa, pa.
-      Țarrr-rrram-pac!
-      Ce țarrr-rrram-pac? Îngerașul meu de fată student la medicină, mititica, o s-ajungă mai bine ca mine, n-o să dea cu mopu’, n-o să șteargă prafu’ și n-o să-ntindă buzunarul la cinci și zece lei. Nu zic de la tine, nuuu, că tu din țarrr-rrram-pac nu mai ieși. Zic de nepotu-tău, ăla, mare bos, singurul tău aparținător. Nu dă un leu și cred că tot grosul îl dă la duamna doctor, că de aia te și ține în rezerva asta cu baie numai a ta. Un leu nu mi-a dat de cînd ești aici. Nici nu mă vede. El vede doar practicantele, căprițele alea care stau la veghe, numai buzițe, sprîncenuțe, hălătuțe scurte pînă la obrăjorii ăia înroșiți, că atîta știu și eu după douăj' de ani, halatul, dom’le, halatu' este echipament. Vomită unu’, halatu' te protejează, țîșnește vena la altu’, halatu' te protejează. Asta e, echipament de protecție.
-      Cupidonia, aici erai, te cheamă doamna doctor !

 ...vine metroul, apăs butonul verde, se deschid ușile, se închid ușile, apoi, apoi, nimic, aici, creanga de copac, cînd sus, cînd jos, după cum o mișcă vîntul, doi guguștiuci pe marginea geamului, femeia asta care mă face strecurătoare de ceai cînd vine să-mi ia sînge, neonul care pîlpîie...

 -      Țarrr-rrram-pac, cred că te-au retrogradat. Te mută, adică te mut la doișpe după ce șterg praful pe-aici, că dacă nu-l șterg, vine duamna doctor și dă cu degetu' pe colo, pe-acolo, și-am încurcat-o. Duamna doctor, ce draguță este cînd îmi spune, Cupidonia, nume frumos, fă cutare și eu mai că fac din dragul ei, pentru că mare ajutor de la ea n-am primit, chiar dacă știe că am o fată la medicină, nu oriunde, care-o să fie colegă cu ea una-două. O respect, că-i doctoriță, a învățat și ea la viața ei. Oare de ce te-o fi mutînd? Cre’ că n-a pompat destul nepotu-tău, așa-i trebuie dacă nu-și vede lungul nasului. Eu te-aș fi externat de-a doua zi, că bine nu te mai faci tu. După ce-ai pățit la cap... hemoragie, nu glumă. Cre' că n-ai cu cine sta pe-acasă, copii nu, frunză purtată de vînt, așa se întîmplă cu voi ăștia fără căpătîi. Și cît m-am m-ai chinuit cu îngerașul meu! Scutece de spălat, febră noaptea. Nemernicul, nemernicul de bărbată-miu dormea dus și mie îmi venea să-l strîng de gît, dar îmi șoptea din cîn' în cînd, Donio, ai vrut drac de copil, acu' ai drac de copil. Acu’ o iubește de plesnește de mîndrie. Așa a făcut întotdeauna, așa, ca toată familia lui, de la primu' pînă la ultimu'. Cupidonia a fost baza și este. Mor eu, moare toți!
-      Cupidonia, nume frumos...
-      Da, duamna doctor, termin imediat!
-      Doar voiam să-ți spun că ai uitat să verși bidoanele din saloanele opt și zece.
-      Imediat, duamna doctor, imediat!

 ...mîinile mele, unde a fost pata roșie de pe deget, ce-o fi fost în mintea mea cînd am vrut să văd dacă-i caldă apa din ibricul clocotind? apoi, la fel, a-ha, briza gurii de metrou, aerul ăla cald și rece care te lovește...

-      Sigur că da, Cupidonia în sus, Cupidonia în jos, ei bine, și nume frumos, dar ce fac oare căprițele alea de la veghe, că nu fac nimic, ar trebui să înceapă cu munca de jos, dar cine sînt eu să fiu băgată în seamă. Bidoane pline, pline cu urină de vărsat. Pfffff! Cine mai duce gunoiul tău de-aici, cine, tot Cupidonia? Gata, că te mut la doișpe! Cearșafurile de-acolo sînt schimbate de ieri dimineață, înainte să dea ăla ortu’ popii, le întind și sînt ca noi și miros a zambile. Aici, sîntem ca-ntr-o familie, ne schimbăm pînă și chiloții între noi, chiar dacă ne mai hîrjonim. Hai, picioarele sus pe scărița scaunului, bagajele, așa, ține-le strîns în brațe, prosopul ți-l înfășor, așa, în jurul gîtului, plecarea!
-      Țarrr-rrram-pac!
-      Sigur, țarrr-rrram-pac, defilăm, 'tu-i mama mă-sii, că tre' să-ajung și la bidoane!

 

                                                                      Simona Toma